Cautand femeie sa sparga singuratatea


Macondo era pe atunci un cătun cu vreo douăzeci de case din lut şi trestie, clădite la marginea unui râu, ale cărui ape diafane alunecau prin albia cu pietre lucioase, albe, enorme, ca nişte ouă preistorice. Lumea era atât de recentă, încât multe lucruri nici nu aveau încă nume iar pentru a le deosebi trebuia să le arăţi cu degetul.

În toţi anii, în luna martie, o mică şatră de ţigani zdrenţăroşi îşi întindeau cortul în apropierea satului şi în larma fluierelor şi tamburinelor făcea cunoscute noile invenţii. Începură prin a aduce magnetul. Un ţigan voinic, cu barbă stufoasă şi cu mâini de vrăbioi, care răspundea la numele Melchiade, făcuse în public o demonstraţie grandioasă despre ceea ce numea a opta minune a înţelepţilor alchimişti din Macedonia.

Trecea din casă în casă, trăgând după sine doi drugi de metal şi toată lumea fu cuprinsă de groază văzând cum căldările, sobele, cleştele şi spirtierele cădeau singure de pe locurile cautand femeie sa sparga singuratatea se aflau, cum crapă lemnăriile din cauza cuielor şi şuruburilor care încercau cu disperare să se smulgă din ele, ba chiar obiectele pierdute de multă vreme apăreau acolo unde fuseseră căutate mai mult şi se târau într-o debandadă turbulentă după drugii de fier magici ai lui Melchiade.

José Arcadio Buendía, a cărui imaginaţie îndrăzneaţă întrecea întotdeauna cautand femeie sa sparga singuratatea geniul Naturii, ba chiar şi miracolele şi magia, socotise că s-ar putea servi de această invenţie cautand femeie sa sparga singuratatea pentru extragerea aurului din măruntaiele pământului. Melchiade, care era un om onest, îl prevenise: "Nu-i bun pentru aşa ceva! Ursula Iguarán, femeia sa, care conta pe aceste animale pentru a-şi spori avutul în declin, nu izbuti să-l abată de la gândul său.

Timp de câteva luni se încăpăţână să dovedească temeinicia previziunilor sale.

A crezut că Noemi se va întoarce la el

Scormoni cautand femeie sa sparga singuratatea pas cu pas, fără să uite nici de fundul râului, târând cei doi drugi de fier şi rostind cu voce tare formulele folosite de Melchiade. Singurul obiect pe care reuşi să-l dezgroape fu o armură din secolul al XV-lea, ale cărei părţi erau sudate toate într-o carapace ruginită şi care suna ca o enormă tigvă spartă, plină cu pietricele. Atunci când José Arcadio Buendía şi cei patru oameni din expediţia sa izbutiră să deschege armura, descoperiră în interiorul cautand femeie sa sparga singuratatea un schelet calcifiat care purta la gât un medalion de aramă, cu o şuviţă din părul unei femei.

În martie reveniră ţiganii. De data aceasta aduceau o lunetă pentru apropiat şi o lupă de mărimea unei tobe, pe care le prezentară drept ultima descoperire a evreilor din Amsterdam. Trimiseră o ţigancă în capul satului şi instalară ocheanul în gura cortului lor din celălalt capăt.

În schimbul unei sume de cinci reali, oamenii se postau în faţa lunetei şi puteau vedea cautand femeie sa sparga singuratatea la un pas de ei.

Peste puţină vreme, omul va putea vedea ceea ce se petrece în orice loc de pe pământ, fără să iasă măcar din casă". La amiază, pe o vreme toridă, făcură o demonstraţie uluitoare cu lupa lor cautand femeie sa sparga singuratatea adunară o grămadă de buruieni uscate în mijlocul drumului şi le aprinseră prin concentrarea razelor solare. José Arcadio Buendía, care încă nu reuşise să se consoleze de pe urma dezamăgirii sale cu magneţii, concepu ideea de a folosi această invenţie ca armă de război.

Cautand femeie sa sparga singuratatea încercă din nou să-i schimbe hotărârea.

cautand femeie sa sparga singuratatea femei care cauta barbati din pančevo barbati singuri pentru casatorie

Totuşi, sfârşi prin a se învoi să-i dea lupa în schimbul celor doi drugi magnetici şi a trei cautand femeie sa sparga singuratatea de aur. Ursula plânse de durere. Aceşti bani proveneau dintr-un sipet cu monede de aur pe care tatăl ei le adunase de-a lungul unei vieţi pline de privaţiuni şi pe care ea le îngropase sub pat în aşteptarea unui prilej potrivit pentru a le investi.

José Arcadio Buendía nici nu încercă măcar să o mângâie, fiind cu totul absorbit de experienţele sale tactice pline de abnegaţia unui cercetător, duse până la primejduirea propriei sale vieţi. Voind să demonstreze efectele lupei asupra trupelor inamice, se expuse el însuşi concentrării razelor solare şi fu atins de arsuri transformate apoi în ulcerări care luară multă vreme până să se vindece. Cu toate protestele soţiei sale, alarmată de o invenţie atât de periculoasă, era gata să dea foc casei.

Îşi petrecea ceasuri îndelungate în odaia sa pentru a face calcule asupra posibilităţilor strategice ale acestei arme revoluţionare, până când ajunse să alcătuiască un tratat de o claritate didactică uimitoare şi de o putere de convingere irezistibilă. Îl trimise autorităţilor, însoţit de numeroase dări de seamă asupra experienţelor sale, şi de mai multe planşe cu schiţe explicative, prin intermediul unui mesager care trecu munţii, se rătăci prin mlaştinile întinse, urcă în susul apelor tumultoase şi era să piară în ghearele fiarelor sălbatice, să sfârşească în deznădejde, să moară de ciumă.

Înainte de a putea ajunge la o cale de legătură cu catârii poşte! Cu toate că pe vremea aceea călătoria până în capitală era aproape imposibilă, José Arcadio Buendía făgăduia să o întreprindă de îndată ce guvernul îi va fi dat un semn, pentru a începe demonstraţiile practice ale invenţiei sale în faţa împuterniciţilor militari şi pentru a-i iniţia personal în metodele complexe ale războiului solar.

Aşteptă timp de mai mulţi ani răspunsul. Până la urmă, sătul de aşteptare, se plânse lui Cautand femeie sa sparga singuratatea de insuccesul întreprinderii sale, şi ţiganul îi făcu atunci dovada convingătoarei sale onestităţi: îi restitui dublonii în schimbul lupei şi-i mai lăsă pe deasupra câteva hărţi portugheze şi mai multe instrumente de navigaţie. Scrise chiar cu mâna sa un rezumat foarte succint al studiilor călugărului Hermann, pe care i-l lăsă pentru a se putea servi de astrolab, de busolă şi de sextant.

José Arcadio Buendía îşi cautand femeie sa sparga singuratatea lunile lungi ale anotimpului ploios închis într-o încăpere pe care şi-o amenajase la capătul din fund al casei, pentru ca nimeni să nu vină să-l deranjeze de la experienţele sale.

Neglijându-şi cu desăvârşire obligaţiile casnice, petrecea nopţi întregi în curte urmărind cursul aştrilor şi era să capete o insolaţie în timp ce încercau să stabilească o metodă infailibilă pentru a repera amiaza.

cautand femeie sa sparga singuratatea Trebuie sa citesc in cautarea timpului pierdut

Când ajunse să stăpânească uzul instrumentelor sale, dobândi o cunoaştere a spaţiului care-i îngăduia să navigheze pe mări necunoscute, să exploreze ţinuturi virgine, să întâlnească făpturi extraordinare, fără a fi măcar silit să-şi părăsească odaia de lucru.

Cam în această epocă deprinse obiceiul să vorbească de unul singur, umblând de colo până colo prin casă, fără să ia seama la nimeni, în timp ce Ursula şi copiii se speteau în grădinărie pentru a cultiva bananele şi malanga, maniocul şi ignama, bostanii şi pătlăgelele vinete.

Dintr-o dată, fără ca nimic s-o fi prevestit, activitatea sa febrilă se opri brusc şi făcu loc unui fel de fascinaţie. Timp de câteva zile păru ca demonizat, repetând pentru sine, cu voce scăzută, un şir de presupuneri înspăimântătoare, împotriva cautand femeie sa sparga singuratatea celor ce-i dicta raţiunea.

În sfârşit, într-o marţi din decembrie, la ora prânzului, se uşură dintr-o dată de toate poverile zbuciumările sale.

cautand femeie sa sparga singuratatea caut un baiat pentru o noapte orșova

Copiii aveau să-şi amintească toată viaţa cu câtă solemnitate augustă luă loc în capul mesei, tremurând de febră, răvăşit de veghile-i prelungite şi de imaginaţia sa exacerbată şi le dezvălui descoperirea lui: — Pământul este rotund ca o portocală. Ursula îşi pierdu răbdarea: — Dacă ai chef să înnebuneşti, înnebuneşte singur, strigă ea. Nu încerca însă să bagi în capul copiilor ideile tale ţigăneşti! José Arcadio Buendía, nepăsător, nu se lăsă intimidat de mânia soţiei sale care, într-un acces de furie, îi zdrobi de pământ astrolabul.

El îşi construi altul, convocă în odaia sa pe bărbaţii din sat şi le demonstră, cu teorii din care nimeni nu înţelegea nimic, cum se poate reveni la punctul de plecare navigând mereu în direcţia răsăritului. Satul întreg era convins că José Arcadio Buendía îşi pierduse minţile, când sosi Melchiade care puse lucrurile la punct. El lăudă în public inteligenţa acestui om care, printr-o speculaţie astronomică pură făurise o teorie verificată deja în practică, chiar dacă nu era cunoscută încă în Macondo, şi în semn de admiraţie îi făcu un cadou care avea să aibă repercusiuni decisive asupra viitorului satului: un laborator de alchimie.

Între timp, Melchiade îmbătrânise cu o repeziciune surprinzătoare. Pe vremea primelor sale vizite i-ai fi dat aceeaşi vârstă ca cautand femeie sa sparga singuratatea José Arcadio Buendía.

Dar în timp ce acesta îşi păstra energia puţin obişnuită care-i îngăduia să răstoarne un cal numai prinzându-l de urechi, ţiganul părea ros de o boală tenace. Erau de fapt urmările bolilor stranii şi multiple contractate în cursul nenumăratelor sale înconjururi ale pământului. După cum îi povesti el însuşi lui José Arcadio Buendía în timp ce-i ajuta să-şi instaleze laboratorul, moartea îl urmărea pretutindeni dându-i mereu târcoale, fără a se hotărî totuşi să-şi înfigă ghearele în el.

Scăpase din toate catastrofele şi flagelurile pe care le îndurase omenirea. Supravieţuise pelagrei în Persia, scorbutului în arhipelagul Sundei, leprei în Alexandria, boalei beriberi în Japonia, ciumei bubonice în Madagascar, cutremurului de pământ din Sicilia şi naufragierii unui furnicar de oameni în strâmtoarea Magellan. Această fiinţă miraculoasă, care susţinea că deţine cheile lui Nostradamus, era un personaj lugubru, învăluit în tristeţe, cu o privire de asiatic care părea să cunoască faţa ascunsă a oricărui lucru.

Purta o pălărie neagră şi mare care semăna cu aripile întinse ale unui corb, şi o jiletcă de catifea patinată toată de cenuşiul cautand femeie sa sparga singuratatea al veacurilor. Dar în ciuda ştiinţei sale nemăsurate şi a misterului care îl înconjura, suporta povara condiţiei umane şi pământeşti, care-l făcea să se împiedice în problemele mărunte ale vieţii cotidiene.

Account Options

Se plângea de infirmităţile bătrâneţii, suferea din pricina celor mai mici neajunsuri materiale, şi încetase de mult să mai râdă, scorbutul smulgându-i toţi dinţii. José Arcadio Buendía avu certitudinea că ziua în care, la ceasul sufocant al amiezii, Melchiade îi destăinui aceste secrete, avea să marcheze începutul unei prietenii foarte strânse. Istorisirile sale fantastice îi atraseră admiraţia copiilor. Aureliano, care pe vremea aceea nu avea mai mult de cinci ani, avea să păstreze toată viaţa imaginea lui din acea după-amiază, când cu spatele întors spre oglindirea metalică a ferestrei, le revelase, cu vocea lui profundă de orgă, căile către ţinuturile cele mai întunecoase ale imaginaţiei, în timp ce de pe tâmple îi picura, din pri cina căldurii, stropi de grăsime topită.

José Cautand femeie sa sparga singuratatea, fratele său mai mare, avea să transmită acea viziune minunată, ca o amintire ereditară, tuturor urmaşilor săi. Ursula, dimpotrivă, a rămas cu o amintire foarte urâtă despre acea vizită, căci a pătruns în odaie tocmai în clipa când, din neatenţie, Melchiade spărsese un flacon cu biclorură de mercur: — Miasmele diavolului, zise ea.

S-a dovedit că diavolul are proprietăţi sulfurice, pe când asta ce vezi nu-i decât un pic de sublimat. Pe acelaşi ton profesional, se lansă într-o expunere savantă a forţelor diabolice ale chinovarului, Intalnirea omului Fran?

a Ursula nu-l luă în cautand femeie sa sparga singuratatea şi-i duse pe copii să se roage. Acel miros înţepător avea să-i rămână mereu în memorie, nedespărţit de amintirea lui Melchiade. Laboratorul embrionar cuprindea - în afară de o mare mulţime de recipienţi, pâlnii, retorte, filtre şi strecurătoare - un atanor destul de rudimentar, o eprubetă de cristal cu gât lung strâmt, în chip de ou filozofic, şi un distilator fabricat chiar de către ţigani, după descrierile moderne ale alambicului cu trei ramuri al Mariei evreica.

Fraze frumoase despre singurătate. Citate despre singurătate

Pe lângă toate astea, Melchiade îi mai lăsă nişte eşantioane din cele şapte metale corespunzătoare celor şapte planete, formulele lui Moise şi Zosima pentru înmulţirea aurului şi o serie de însemnări şi schiţe privind proprietăţile Marelui Maestru, care permiteau celui care va şti să le interpreteze să se lanseze în fabricarea pietrei filozofale. Sedus de simplitatea formulelor pentru înmulţirea aurului, José Arcadio Buendía îi făcu curte Ursulei timp de câteva săptămâni pentru ca să-l lase să-i dezgroape monedele coloniale şi să le înmulţească de atâtea ori de câte ori se putea diviza mercurul.

Ca întotdeauna, Ursula cedă în faţa încăpăţânării neclintite a bărbatului ei. José Arcadio Buendía aruncă atunci treizeci de dubloni într-o căldare şi-i topi la un loc cu pilitură de cupru, de orpiment, de sulf şi de plumb. Puse totul să clocotească la foc încins într-o căldare plină cu ulei de ricină, până ce obţinu un sirop cautand femeie sa sparga singuratatea cu cautand femeie sa sparga singuratatea pestilenţial, care te făcea să te gândeşti mai degrabă la caramelul vulgar decât la aurul magnific.

În urma distilărilor disperate şi până la urmă dezastruoase, topită la un loc cu cele şapte metale planetare, prelucrată cu mercurul ermetic şi cu vitriol de Cipru şi coaptă din nou în untură de porc în lipsă de ulei de hrean preţioasa moştenire a Ursulei fu redusă la câteva rămăşiţe carbonizate, care nu se puteau dezlipi de pe fundul căldării. Când s-au întors ţiganii, Ursula aţâţase împotriva lor tot satul.

Mihai Mitoșeru: „Noemi a fost lângă mine, și-a anulat o cursă”

Totuşi, curiozitatea a fost mai puternică decât teama. Şi de data aceasta ţiganii trecură prin sat făcând un vacarm asurzitor din tot felul de instrumente muzicale, în timp ce crainicul public anunţa prezentarea celei mai formidabile descoperiri a oamenilor din Nazianz.

Astfel că toată lumea se îndreptă către cort şi în schimbul unui bănuţ putu cautand femeie sa sparga singuratatea vadă pe Melchiade cu totul întinerit, înzdrăvenit, fără nici un rid, înzestrat cu o dantură cu totul nouă, strălucitoare. Acei care-şi aminteau de gingiile sale roase de scorbut, de obrajii fleşcăiţi, de buzele veştejite, se cutremurară în faţa acestor dovezi evidente despre puterile supranaturale ale ţiganului.

Buimăceala făcu loc panicii atunci când Melchiade îşi scoase dinţii, intacţi şi bine înfipţi în gingiile sale, apoi îi arătă publicului - timp de o clipită în care redeveni omul decrepit din anii trecuţi - cautand femeie sa sparga singuratatea a şi-i pune din nou la loc şi pentru a surâde, cu siguranţa deplină a tinereţii sale regăsite.

José Arcadio Buendía însuşi socoti că ştiinţa lui Melchiade întrecuse de data aceasta limitele extreme a ceea ce era îngăduit, totuşi se simţi cuprins de un entuziasm salutar atunci când ţiganul de îndată ce rămăseseră singuri, îi explică mecanismul danturii sale false. Acest lucru i se păru atât de simplu şi de miraculos, încât chiar de a doua zi se dezinteresă complet de cercetările alchimistice. Trecu printr-o nouă criză de deprimare, îşi pierdu pofta de mâncare şi-şi petrecea zilele foindu-se de colo colo prin casă.

Nu mai departe decât dincolo de râu se găsesc tot felul de aparate magice, în timp ce noi continuăm să trăim ca măgarii. La început, José Arcadio Buendía era un fel de patriarh tânăr care dădea îndrumări pentru semănături, sfaturi pentru creşterea copiilor şi animalelor, şi colabora cu toţi până şi la muncile manuale, pentru bunul mers al comunităţii. Deoarece casa lui era încă din primele cautand femeie sa sparga singuratatea cea mai frumoasă din sat, s-au clădit şi celelalte după asemănarea ei.

Cautand femeie sa sparga singuratatea avea o sală comună, spaţioasă şi bine luminată, o sufragerie cu flori în culori vii, două camere, o curte cu un castan uriaş, o grădină bine cultivată şi un ocol în care trăiau paşnic caprele la un loc cu porcii şi găinile.

SINGURĂTATEA - ȘANSA MINȚII DE A STA DE VORBĂ CU SUFLETUL

Singurele animale interzise, nu numai în casa aceasta, ci în satul întreg, erau cocoşii de luptă. În domeniul ei, Ursula făcea treabă bună ca şi soţul ei într-al său.

Mihai Mitoșeru, îngenuncheat de singurătate. Prezentatorul TV regretă că s-a despărțit de Noemi

Activă, meticuloasă, foarte serioasă, această femeie cu nervii tari, pe care nimeni n-a putut-o auzi vreodată fredonând o melodie, părea pretutindeni prezentă, din zorii zilei până la ceasurile târzii din noapte, însoţită mereu de foşnetul molcom al fustelor garnisite cu volane.

Mulţumită ei, pardoseala de pământ bătătorit, zidurile din tină uscată, pe care nu le tencuiseră cu var, mobilele rustice, pe care le făcuseră ei înşişi, rămâneau mereu curate, iar lăzile vechi în care se păstrau albiturile răspândeau un miros plăcut de busuioc.

Nicicând n-ai fi găsit în sat un om mai întreprinzător decât José Arcadio Buendía; el rânduise aşezarea caselor în aşa fel încât de la oricare dintre ele se putea ajunge la râu şi se putea face aprovizionarea cu apă, fără ca nimeni să depună eforturi mai multe decât vecinul, şi tot el trasase uliţele cu atâta grijă Femeile africane bun simţ, încât nici o casă să nu primească mai mult soare decât celelalte, în ceasurile de căldură mare.

În câţiva ani, Macondo deveni satul cel mai bine gospodărit, cel mai harnic dintre toate satele cunoscute până atunci de cei trei sute de locuitori ai săi. Era într-adevăr un sat fericit: nimeni nu avea peste treizeci de ani, nimeni nu murise încă. Chiar din epoca aşezării sale, José Arcadio Buendía construise curse şi cuşti şi în scurtă vreme umplu cu turpiales, canari, piţigoi albaştri şi mărăcinari cu gât roşu femei vaduve care cauta barbati in kanjiža numai casa lui, ci toate casele din sat.

Concertul atâtor păsări diferite deveni aşa de asurzitor încât Ursula îşi astupă urechile cu ceară de albine pentru a nu-şi pierde simţul realităţii. Când tribul lui Melchiade veni cautand femeie sa sparga singuratatea prima oară la Macondo ca să vândă boabe de cleştar împotriva migrenei, toată lumea se miră că a găsit drumul spre satul acesta pierdut în letargia mlaştinii, însă ţiganii mărturisiseră că se orientaseră după cântecul păsărilor.

Acest frumos spirit de iniţiativă dispăru în scurtă vreme, spulberat de febra magnetelor, a calculelor astronomice, a visurilor de strămutare şi a dorinţei cautand femeie sa sparga singuratatea de a cunoaşte minunile lumii. Din întreprinzător cautand femeie sa sparga singuratatea curăţel cum era mai înainte, José Arcadio Buendía luă în curând înfăţişarea unui vagabond, neglijent în modul de a se îmbrăca, cu o barbă zbârlită pe care Ursula abia izbutea să i-o taie din când în când cu un cuţit de bucătărie.

Se găsiră chiar unii care să-l considere victima nenorocită a unei vrăji ciudate. Cu toate acestea, chiar şi acei care erau cei mai convinşi de nebunia lui îşi lăsară lucrul şi familia pentru a-l urma atunci când, aruncându-şi pe umăr uneltele de pionier, ceru tuturor cautand femeie sa sparga singuratatea dea o mână de ajutor pentru a deschide un drum care să pună Macondo în legătură cu marile invenţii.

José Arcadio Buendía nu cunoştea deloc geografia regiunii. El ştia că spre răsărit se întindea un lanţ de munţi de netrecut şi, de cealaltă parte a acestor munţi, vechea cetate Riohacha unde, într-o epocă îndepărtată după cum îi povestise primul Aureliano Buendía.

În tinereţe, el şi oamenii săi, însoţiţi de femei, copii şi dobitoace, cu tot felul de unelte şi efecte, trecură munţii în căutarea unei ieşiri la mare, însă, după douăzeci de luni, renunţară la întreprinderea lor şi întemeiară satul Macondo, pentru a nu mai face cale întoarsă.

Aşa că drumul acesta nu-l interesa, deoarece nu putea decât să-l readucă pe urmele trecutului. Spre miazăzi se întindea o zonă de smârcuri acoperite cu un strat de vegetaţie deasă, apoi universul vast al mlaştinilor imense care, după spusele ţiganilor, nu cunoştea margini.

Mlaştinile vaste se prelungeau spre apus printr-o întindere de ape fără orizont, în care trăiau cetacee cu piele fragedă, cu cap şi trunchi de femeie, care-i rătăceau pe navigatori prin seducţia nefastă a mamelelor lor enorme. Ţiganii rătăciseră timp de şase luni pe această întindere de ape, înainte de a fi atins limba de pământ solid pe unde treceau catârii poştei.

Dacă se ţinea seama de calculele lui José Arcadio Buendía, singura posibilitate de contact cu civilizaţia era calea către miazănoapte. Astfel că îi echipă cu unelte pentru defrişare şi cu arme de vânătoare pe aceiaşi oameni care-l însoţiseră în vremea când întemeiase Macondo; îşi îndesă în raniţă instrumentele de navigaţie şi hărţile, şi porni în această aventură nebunească.

În primele zile nu întâlniră nici o piedică serioasă. Merseră de-a lungul malului pietros al râului, pentru a coborî până la locul unde, cu ani înainte descoperiseră armura ostăşească, şi de acolo se afundară în pădure pe un drum cu portocali sălbatici.

La sfârşitul primei săptămâni uciseră şi jupuiră un cerb, însă se mulţumiră să mănânce numai jumătate din el iar restul îl sărară pentru zilele următoare. Această precauţie le permise să amâne timpul când trebuiau să mănânce din nou papagali, a căror carne albastră avea un gust aspru de mosc. Apoi, timp de peste zece zile, nu mai văzură soarele.

Cum isi alunga singuratatea femeile din Japonia. "Costa doar 10 dolari pe ora"

Solul devenea moale şi umed, asemenea unui strat de cenuşă vulcanică, iar vegetaţia îşi înmulţea capcanele, ciripitul păsărilor şi zarva maimuţelor răsunau tot mai îndepărtate şi lumea devenea nesfârşit de tristă. Oamenii expediţiei se simţeau copleşiţi de amintiri, care păreau şi mai vechi în acest paradis umed şi tăcut, de dinaintea păcatului strămoşesc, unde cizmele se înfundau în smârcuri de păcură fumegândă şi în care se năpusteau cu lovituri de satire asupra crinilor sângerii şi salamandrelor aurii.

Timp de o săptămână, aproape fără să schimbe o vorbă între ei, înaintară ca nişte somnambuli într-o lume dezolantă, abia luminată de slabele reverberaţii ale insectelor fosforescente, şi cu plămânii apăsaţi de un miros înăbuşitor de sânge. Nu se mai puteau întoarce, deoarece drumul pe cautand femeie sa sparga singuratatea deschiseseră se închidea îndată în urma lor, înecat de o vegetaţie proaspătă pe care o vedeau aproape ţâşnind sub privirile lor.

Esenţialul este să nu ne pierdem niciodată simţul orientării". Bizuindu-se întotdeauna pe busolă, continuă să-şi călăuzească oamenii în direcţia nordului invizibil, până când reuşiră să iasă din acest ţinut fermecat.

Era o noapte întunecoasă, fără stele, dar tenebrele erau impregnate de un aer curat, proaspăt.

cautand femeie sa sparga singuratatea matrimoniale femei piatra neamț

Istoviţi de drumul lung, îşi întinseră hamacurile şi dormiră duşi pentru prima oară după două săptămâni. Când se deşteptară, cu soarele sus, rămaseră stupefiaţi, fascinaţi. În faţa lor, în peisajul frumos al ferigilor şi palmierilor, albit de pulbere în lumina tăcută a dimineţii, apăru un enorm galion spaniol. Acesta era uşor înclinat spre tribord şi de pe catargul intact atârnau rămăşiţele mizere ale pânzelor, între odgoane înflorite cu orhidee.

Botul navei, acoperit cu o carapace uniformă de remore fosilizate şi de un muşchi cautand femeie sa sparga singuratatea, era adânc înfipt în solul stâncos.

Totul părea înscris într-un cerc izolat de restul lumii, un spaţiu alcătuit din însingurare şi uitare, ferit de prefacerile datorate vremii şi ocolit de lumea paserilor.

cautand femeie sa sparga singuratatea singura femeie se intalne? te

În interiorul navei, pe care membrii expediţiei îl explorară cu înfrigurare stăpânită, nu exista altceva decât un tufiş des de flori. Descoperirea galionului, semn că marea era pe aproape, frânse avântul lui José Arcadio Buendía. Considera ca o farsă a destinului său capricios faptul de a fi căutat marea fără să o fi descoperit vreodată, cu preţul nenumăratelor sacrificii şi greutăţi, şi de a fi descoperit-o acum fără să o caute, de-a curmezişul drumului său, ca pe un obstacol de netrecut.

Susține jurnalismul DoR

Mulţi ani după aceea, colonelul Aureliano Buendía traversă la rândul său regiunea, când aceasta era străbătută deja de o cursă poştală regulată, şi nu mai găsi nici o urmă a vasului, decât scheletul carbonizat în mijlocul unui câmp de maci. Convins acum că această poveste nu fusese produsul imaginaţiei tatălui său, se întrebă cum de a putut să pătrundă galionul atât de departe în inima uscatului. Această chestiune nu-l preocupă de loc pe José Arcadio Buendía atunci când dădu de mare, la capătul altor patru zile de mers, cam la doisprezece kilometri depărtare de galion.

Visările sale se risipiră la vederea acestei mări de culoare cenuşie, înspumată şi murdară, care nu merita riscurile şi sacrificiile impuse de aventura sa.

Macondo este înconjurat de ape din toate părţile!